În 2008 România s-a înscris pe harta globală a țărilor care oferă posibilități de relocare refugiaților, prin încheierea unui acord tripartit cu ÎCR și OIM privind crearea la Timişoara a unui Centru de Tranzit în Regim de Urgenţă.
Centrul oferă adăpost temporar refugiaţilor ce trebuie să părăsească urgent prima ţară de azil din cauza ameninţărilor ce le pun viaţa în pericol (riscul de a fi repatriaţi în ţara în care au fost persecutaţi sau condiţiile instabile, inumane şi periculoase în care se găsesc).
Acesta este primul astfel de proiect la nivel global, fiind recunoscut ca model de bună practică de către comunitatea internaţională. În continuarea acestei mişcări strategice, prin Hotărârea de Guvern nr. 1596/2008, România a devenit începând cu acelaşi an şi stat de relocare în cadrul unui program cu finanţare europeană, cu o cotă anuală de 40 de refugiaţi. În mod practic, însă, doar în 2010 a sosit în ţară un prim grup de refugiaţi, 38 de cetăţeni din Myanmar, transportaţi dintr-o tabără de refugiaţi din Malaezia.
Desigur, numărul de persoane relocate este infim în comparaţie cu nevoile globale, dar ţinând cont de faptul că România este o ţară emergentă în domeniu, de limitele impuse de FER, dar şi de costurile ridicate pentru astfel de procese, strategia adoptată a fost una de succes.
Rămâne de văzut dezvoltarea ulterioară a programului, dar din punct de vedere strategic, la nivelul UE, România ar trebui să profite de poziţia competitivă dobândită şi să se erijeze într-un avocat al unui program european comun de relocare.
Sursa: Refugee Timisoara
Lasă un răspuns